Viața de poveste a lui A. J. Fikry, de Gabrielle Zevin – Recenzie

„O carte despre cărți” e exact sintagma care caracterizează romanul lui Gabrielle Zevin, Viața de poveste a lui A. J. Fikry. Cu toate că nu aduce nimic nou în fața cititorilor, această carte cu siguranță trimite pe oricine cu gândul la lucruri ce apar prea puțin în mintea majorității oamenilor. Cred că ce m-a atras de la bun început la această operă este spațiul în care este plasată acțiunea – o librărie pe o insulă mică, iar conceptul în sine este extrem de atractiv: „un oraș nu poate fi considerat oraș fără o librărie”. J. Fikry este, cu siguranță, un caracter de care cititorul va prinde drag. Printre trăsăturile lui se numără cinismul, adesea însoțit de ranchiună. Cu toate astea, Zevin a reușit să construiască un personaj complex, care mai are multe de arătat, în afara acestor lucruri care-i definesc personalitatea: inteligența, umorul și faptul că reușește să se facă plăcut îl transformă într-o figură care transmite prin antagonism o curiozitate în sufletul cititorului. Sigur, această personalitate particulară se justifică ca urmare a morții iubitei sale soții. Tipic lumii contemporane, acest model uman își îneacă amarul în băutură, în timp ce încearcă să facă în așa fel încât să continue eficient să administreze librăria.

Într-o zi oarecare, protagonistul nostru primește un pachet neașteptat care îi garantează schimbarea cursului vieții pe care o are. În urma acestei intrigi, A. J. Filkry pornește într-o aventură care-l schimbă iremediabil, întâlnind noi oameni și confruntându-se cu mentalități pe care nu le cunoscuse până atunci. Astfel, începe curând să realizeze că încă există foarte multe lucruri pentru care merită să trăiești.

Un citat care mi-a rămas în minte atunci când am terminat cartea mă ajută să descriu mai bine tipul uman pe care personajul A. J. Fikry încearcă să-l joace: „O întrebare la care m-am gândit în legătură cu o chestiune importantă este – de ce-i așa de ușor să scriem despre lucrurile care nu ne plac, pe care le urâm sau pe care le credem greșite mai cu seamă decât cele pe care le iubim”. Ei bine, asta e una din ideile principale pe care autorul a vrut s-o transmită prin mica lui parabolă a cărții.

Cu un fir narativ care începe dinamic chiar de la început, Viața de poveste a lui A. J. Fikry se rezumă la a dezvolta continuu premisa de la care pornește istorisirea, îmbunătățind-o constant. Cele câteva mistere piperate care antrenează atmosfera pe parcursul lecturii sunt frumos și discret ascunse de gândurile iscoditoare ale cititorilor, rezolvarea lor dizolvându-se în rândurile pline de romanță, patos, suspans și o stare de bine care reverberează constant în fiecare cuvânt al lui Zevin.

Un lucru ciudat pe care l-am remarcat se leagă de copila al cărei limbaj nu l-am găsit tocmai potrivit pentru vârsta pe care o avea. Vocabularul pe care scriitorul îl folosește pentru acest personaj depășește nivelul tipului cu care îl asociază, iar asta mi s-a părut un pic tulburător, încercând să ghicesc vârsta puștoaicei, al cărei discurs l-aș lega mai degrabă de o tânără femeie.

Deși nu vorbim de un volum mare de pagini și nici de o densitate a textului ieșită din comun, romanul de față se încadrează cu ușurință în categoria scriiturilor profunde, cu multe lucruri de spus, în niciun caz numai o lectură care să-ți închidă pleoapele în miez de noapte. O încântare pură pentru bibliofili, acest roman al celei de-a doua șanse este un izvor prețios de citate veridice și personaje cu care fiecare cititor va rămâne mult în gândurile sale după terminarea volumului.

Acord acestei opere nota 3, 5 / 5 și o recomand mai ales celor care vor să afle chiar și mai multe despre pasiunea pe care o împărtășesc alături de mulți ani: lectura, cărțile și toate lucrurile frumoase pe care acestea ni le oferă. Și cel mai probabil, acela cu adevărat însemnat dintre toate este că dacă citești, nu poți spune că ești singur vreodată. Solitari sau nu, trebuie să recunoaștem că acest univers în care ne cufundăm de fiecare dată când avem nevoie de ceva nou, pe care realitatea nu ni-l poate livra, este scăparea noastră, iar acest răgaz ne dă șansa adesea să cunoaștem lucruri din experiența acelora care au trăit alte vieți decât ale noastre sau care pur și simplu au dăruirea de a medita mai mult spre asta. Altfel spus, o surpriză mai mult decât plăcută din partea lui Zevin, aceea de a ne servi într-o formă metaforică un răspuns la întrebarea: „Care-i cartea ta favorită?”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

DYR Online - Directorul tau web cu transfer de page rank