Legile fundamentale ale imbecilitatii umane, de Carlo Cipolla – recenzie

llAn aparitie: 2014

Autor: Carlo M. Cipolla

Categoria: Literatura Universala

Editura: HUMANITAS

Nr. pagini: 76

Pret carte: 14,25 Lei

O carte care arată mai degrabă a broșură atrage cu greu privirea unui cititor avid după romanele grele, „serioase”, care-i plac tocmai fiindcă prețul lor stă în complexitate, dar și în volum. Și totuși, Legile fundamentale ale imbecilității umane se remarcă printr-o multilateralitate ce stă în idee, mai puțin în numărul de pagini scrise. Un fel de constituție a naturii social-economice, eseul de față surprinde cititorul printr-o analiză plină de umor, inteligentă, a tipurilor de oameni care se dovedesc a fi toți, în final, niște imbecili.

Publicată pentru prima oară în anul 1976, scrierea lui Cipolla a stat mult timp ascunsă cititorilor, din simplul motiv că acesta nu considera că ea ar putea fi pe deplin înțeleasă de publicul său decât în limba inițială, engleza. Ironia face că succesul cărții s-a manifestat printre lectori (în sensul livresc al termenului) abia după ce a fost tradusă în limba italiană, devenită la scurt timp de la lansare un best-seller atât în Italia, cât și în toate celelalte țări în care a fost promovată ulterior.

În versiunea sa originală, apărută la editura Humanitas, cele 70 de pagini pot părea scurte, la prima vedere, referitor la abordarea unui astfel de subiect. Dacă în primă fază cititorul are senzația că se confruntă cu o lucrare de filosofie care încearcă să clasifice natura comportamental-umană, el se trezește uimit în fața unui eseu ce are legături neașteptat de apropiate cu economia. A fost o plăcere să parcurg nota editorială, aparținând autorului însuși, care specifica în mod expres că lucrarea „nu se adresează imbecililor, ci oamenilor care au de- a face uneori cu aceștia”.

Eseul ne propune 5 legi fundamentale ale imbecilității umane, una mai interesantă decât alta. Ușor tehnic, autorul propune câteva explicații de natură matematică, prin care își argumentează fiecare poziție în raport cu ideile pe care ni le exprimă. De pildă, prima lege, „Numărul indivizilor imbecili în viață este mereu și în mod inevitabil subestimat de toată lumea” se rezumă la numai o pagină și jumătate de text argumentativ, ea fiind notată cu un simbol particular, ơ, pilon în dezvoltarea expunerii ulterioare.

Probabilitățile, graficele și statisticile sunt lucrurile care ne întâmpină predominant, începând cu expozeul celei de-a doua legi, de care se leagă și un interludiu lămuritor ce are drept scop o deslușire mai amănunțită asupra ideii legate de ce înseamnă să fii imbecil sau cum ajungi să fii așa.

Cât despre legea cu numărul trei, intitulată sugestiv „Regula de Aur”, pot afirma cu mâna pe inimă că este nucleul întregii lucrări. Cipolla distinge, într-o nuanță ironică, că există patru categorii de clase umane: „neajutorați, inteligenți, răufăcători și imbecili”. Prezumția cum că în diferite situații ale vieții noastre facem parte din oricare dintre clase devine chiar hilară, atunci când realizăm că, de fapt, chiar așa se întâmplă. Și dacă o exemplificare nu ne convinge, autorul insistă a ne detalia, pe rând, cu ce se ocupă fiecare categorie.

Ultima parte a cărții, începând cu capitolul al VI-a, se referă la legătura dintre imbecilitate și putere, raporturile dintre acestea și impactul acestor indivizi în societate.

Extrem de actuală, se pare că această problemă de mare însemnătate poate fi identificată și printre ai noștri conaționali din clasa politică și nu numai. O lectură încântătoare, accesibilă tuturor claselor de cititori. Nu se citește în mai mult de 30 de minute, însă e o revelație extrem de plăcută, adresată celor cu gust pentru fenomenele sociale. Potrivită pentru o după-amiază de duminică, eseul intitulat Legile fundamentale ale imbecilității umane poate să atragă oricând o discuție între prieteni, pe tema:

O fi vreun imbecil printre noi? Fenomenul e departe de a fi epuizat și am fost lămurit în această privință la o scurtă conferință de lansare a volumului, la care au participat persoane extrem de dornice să-și expună viziunea. Interpretările sunt nenumărate și amuzamentul provine tocmai din mulțimea de variante posibile, căci nici în urma unei astfel de lecturi, de altfel foarte bine închegate, nu obținem răspunsul care ne macină sufletele: ce e, până la urmă, acest imbecil? Și cum ar trebui să-l privim, în condițiile în care el se ascunde atât de bine, în aparență?

Acestei lucrări acord nota 3,5 / 5, cu precizarea că deși am fost plăcut surprins de ușurința cu care am citit-o, termenii matematici nu sunt totalmente agreabili în condițiile încare mi-aș fi dorit să am parte de o expunere ceva mai puțin sumarizată. Totuși, Cipolla a dorit să scrie un eseu realist și a reușit, motiv pentru care o recomand tuturor, fără limite.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

DYR Online - Directorul tau web cu transfer de page rank