Dulci. Jurnalul Unui Caine Scris De Puric Dan – recenzie

duAn aparitie: 2015

Autor: Dan Puric

Categoria: Literatura Romana

Editie: Necartonata

Editura: DAN PURIC

Format: 13×20

Nr. pagini: 183

Pret la Libris.ro – 20 Lei, cumpara acum

Când vine vorba de singurătate, în cea mai recentă scriere a sa, Dan Puric reușește, în maniera aceluiași stil care l-a consacrat în cultura artistică, să decodifice în plan bivalent – formal și ideal – natura ființei umane, împovărată de tumultul dintre cele două forțe ce se zbat neobosite în interiorul acesteia: reflexele condiționate (altfel spus, inteligența) și instinctul. Nu m-aș fi așteptat ca în această dimineață, primind un cadou din partea unei bune prietene, să descopăr în cel mai recent volum al său, Dulci: Jurnalul unui câine scris de un Puric Dan, o antologie a simbiozei dintre cele două sentimente antagonice care guvernează permanent gândurile omului: simpatia și lipsa de aproape. Desigur, cele 200 de pagini pe care le-am degustat cu multă plăcere, răsfoind 43 de mici povestioare ticluite și filtrate de mintea unei labradorițe, pe numele ei Dulci, mi-au creat la prima vedere, impresia unei narațiuni de un umor copilăresc, care s-a dovedit a fi, în final, un dulce, trist, memorandum al experienței ce ne conturează viețile, mai mult decât matur, dincolo de aparență.

Împrumutând din tehnica nuvelei scrisă de Lev Tolstoi, Calul, această culegere încearcă să reunească într-un șir aleatoriu câteva secvențe din viața simplă, dar profundă a lui Tati și a cățelului său (prezență feminină), cu nota dramatică pe care o aduce o perspectivă răsturnată a lumii; aceea privită nu de ochii omului, ci de ochii unui animal care înțelege ființa umană și care, mai presus de toate, nu a pierdut încă principiul simplității, principiul valorii. În numeroasele texte de tip proză scurtă, se întâlnesc concepte cu privire la condiția omului și la poziția lui în societate, certitudini de maximă actualitate și autenticitate în raport cu identitatea noastră, a poporului. De pildă, omul comun ori omul ales, sunt doi dintre termenii ce sunt elegant, accesibil și frumos în sensul cel mai nobil prezentați, într-un limbaj ce face paralela, asemenea unei punți telepatic-sociale, cu noțiunile nu inferior-cognitive, ci pur și simplu elementare prin care un labrador poate înțelege lumea.

Așa cum ne așteptăm de la Dan Puric, în majoritatea textelor ce alcătuiesc volumul, se remarcă prezența unor tușe autohtone ce sunt integrate într-o formă discretă, însă sinceră și autentică, cu alte cuvinte – conforme cu realitatea, care mereu îl pun pe cititor pe gânduri și-i reamintesc dezacordurile dintre prezent și dorința celor care au luptat pentru credințele și libertatea țării în trecut. Această caracteristică transformă cartea de față într-o adevărată mărturisire a românului ales, al cărui animal loial alege să expună lumii faptele așa cum le-a văzut în ochii stăpânului, schimbat de dezamăgirea pe care lucrurile din jurul său i-au provocat-o de fiecare dată când a fost amăgit de propriile speranțe. Și toate acestea totuși, păstrate doar de amintirea și suferința îndurate constant, în tăcere, de către omul care încă mai știe să simtă.

Deși prof. univ. dr. Gheorghe Ceaușu confirmă în puținele sale rânduri critice cu privire la această carte că textele puse în ordinea din cuprins ar avea o oarecare legătură firească, n-am reușit să identific o cale clară care să-mi confirme acest lucru. Desigur, așa cum tot dumnealui susține, micile pilde pot fi luate oricând separat, însă mi-aș fi dorit – poate – ca succesiunea acestora să ducă spre o concluzie dramatică, care să lase cititorului acel sentiment de inerție și meditație de care are nevoie ca să-și ducă la capăt propriile gânduri.

Nota pe care o acord cărții este 3,5 /5, iar motivul principal pentru care cred că trebuie citită este acela că prezintă într-o notă debordantă realitățile degradării umane, care uită să privească spre lucrurile frumoase, transformând propriile vicii în valori false.

O călătorie relaxantă în lumea unei ființe necuvântătoare, ce-și trăiește scurta viață clădită pe trei principii fundamentale, ce-ar trebui să guverneze toate acțiunile omului ce omite, în fond, că nu este decât un animal vorbitor: prietenia, loialitatea și credința, guvernate de iubire.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

DYR Online - Directorul tau web cu transfer de page rank