Douazeci De Ani In Romania, de Maude Rea Parkinson – recenzie

22An aparitie: 2014

Autor: Maude Rea Parkinson

Categoria: Memorii Jurnal

Editura: HUMANITAS

Nr. pagini: 240

Pret carte: 27.55 Lei


Concluzia la care am ajuns după ce-am citit acest volum e că România de astăzi diferă prea puțin de cea pe care o cunoștea lumea acum aproximativ 100 de ani și asta e trist, din păcate. Douăzeci de ani în România e povestea unei tinere profesoare, venită din țara ei originară, Irlanda, să descopere în patria noastră un loc de care se va-ndrăgosti pe viață, deși o astfel de cultură îi era necunoscută și nepotrivită așteptărilor sale.

Micul Paris i se prezintă tinerei timp de 22 de ani în splendoarea în care a strălucit pe perioada întregii fascinante belle époque, impresionând-o prin agitația neobosită a elitei bucureștene, a cărei viață autoarea o relatează cu detalii surprinzătoare. Aș încadra limbajul pe care-l folosește naratoarea în sfera a două caracteristici: critic, dar și amuzant. E de la sine înțeles, fiind vorba de un jurnal, că părerile subiective sunt adesea presărate printre rândurile care încearcă să înfățișeze cititorului o imagine cât mai fidelă a României din perioada premergătoare Primului Război Mondial.

Pe lângă extravaganța petrecerilor și a plăcerilor claselor sociale cu mulți bani, Maude Rea Parkinson are parte și de celelalte obiceiuri specifice poporului român și mentalității culturale românești. Legat de acest subiect, am fost chiar surprins să aflu anumite amănunte în legătură cu problemele politice ale vremii, ce se rezumă ironic la aceeași cale coruptă de-a organiza sesiunile de votare ori mici notații cu privire la ritualuri precum logodna, nunta ori botezul. Ce face acest volum, de fapt, e să descrie într-o manieră elegantă, cu gust, portretul unei societăți aflată la începuturi în raport cu alte țări occidentale, cu toate acestea într-o perioadă înfloritoare din punctul de vedere al propriei istorii. Printre principalele subiecte amintite, pot preciza că religia, sistemul sanitar, relațiile regelui Carol I, moda, industria și comerțul sunt doar câteva din cele mai interesante teme amintite, paralela pe care o poate face cititorul întretrecut și prezent devenind chiar interesantă. Lucrul care m-a stupefiat cel mai mult e că deși contextul e mult diferit, mentalitatea poporului nostru nu diferă prea mult cu cea amintită în paginile cărții.

Am suferit oare chiar o involuție? Nici stagnarea în aceleași principii ideologice nu pare o situație pozitivă. Acestea au fost primele două întrebări care mi-au răsunat în minte după ce-am terminat lecturarea volumului. Desigur, o mare parte din conținut e destinat regalității și evreilor, câteva din fenomenele ce acaparau în perioada aceea o mare parte din subiectele și viața cetățenilor. Nici sistemul educațional nu scapă de analiza critică a profesoarei care își expune părerea atât despre deficiențele în metodele de predare, dar și problemele în privința materialelor informative disponibile: „Poeții englezi sunt traduși literal” sau „Literatura germană este predată în franceză, iar elevii sunt examinați în românește” sunt doar două dintre subtitlurile unui capitol destinat învățământului românesc.

Am fost plăcut impresionat de prezența în carte a unor fotografii care acompaniau anumite pasaje descriptive precum peisaje de la Porțile de Fier sau diverse ipostaze ale mai multor membri ai familiei regale. Acestea nu numai că stârnesc interesul pentru o parcurgere și mai încântătoare a textului, dar conferă o autenticitate unică scriiturii, transformând-o în aproape un jurnal personal, un manuscris cu care vii în contact după o mare perioadă de timp de la completarea sa. Dacă n-ar fi fost forțată să se întoarcă pe tărâmurile originare, sunt convins că tânăra profesoară, devenită între timp o distinsă doamnă, ar fi continuat să scrie și mai multe despre țara noastră atât de frumoasă.

Nota pe care o acord acestor memorii e 3/5 de această dată, cartea nefiind o operă artistică în adevăratul sens al cuvântului. Destinată mai mult pasionaților de istorie, ea descrie într-un limbaj plăcut câteva dintre realitățile unei epoci apuse acum mai bine de 100 de ani, remarcându-se prin minuțiozitatea și pertinența analizei unei culturi aflată abia la începuturi în cursa pentru civilizația modernă. Nu o consider cea mai autentică sursă de informare pentru un istoric pasionat, însă este produsul, cu siguranță, al unui punct de vedere și o viziune absolut personale, fără o specializare în genul acesta.

Douăzeci de ani în România e doar una dintre poveștile din colecția Vintage pe care editura Humanitas o propune cititorilor. Pentru mine a fost prima încercare de a gusta din colecția mai sus amintită, însă am fost convins să continui în a explora acest îndemn de a cunoaște România de altă-dată; o Românie (cine știe) poate chiar mai bună decât cea din zilele noastre,o Românie a valorilor și mai puțin a lucrurilor aparente.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

DYR Online - Directorul tau web cu transfer de page rank