Curgeti, lacrimile mele, zise politistul, de Philip K. Dick – Recenzie

Philip K. Dick utilizează și de această dată o temă cu care cititorii săi sunt deja familiarizați: o  America ce încearcă să își ascundă cultura în decădere și disfuncțiile sociale în spatele culturilor dedicate celebrităților și ale altor obiceiuri frivole. Problema când trăim într-o astfel de societate este că în momentul în care suntem extrași radical din locul în care suntem acceptați, practic pierdem tot, inclusiv pe noi înșine.

Jason Taverner este o gazdă a unei emisiuni televizate care se poate mândri cu un număr de 30 de milioane de telespectatori. El este cel mai bun, el este Colosseumul. Totuși , prin anumite împrejurări, pierde tot. Aproape literalmente peste noapte, el se trezește fiind o non-persoană, o persoană a cărei existență a fost eliminată, care nu mai deține niciun drept, nicio identitate și care are aproape doar hainele de pe el și banii din portofel. În fața noilor împrejurări, Jason încearcă să își sune agentul și avocatul, precum și iubita cu care își petrecuse noaptea anterioară, dar niciunul nu are nici cea mai vagă idee cu cine stă de vorbă. De asemenea, Jason află, spre oroarea lui, că orașul natal nu deține nici măcar un document care să ateste existența lui. Practic, Jason Taverner nu există.

Totuși, toate aceste evenimente nu ii produc disperare personajului. Precum orice persoană care a cunoscut faima și gloria și care este reticent în a renunța la ele, Jason tratează evenimentele ca pe un mic obstacol care trebuie depășit.

Odiseea lui îl va conduce spre a cunoaște locuitorii unei lumi cu care el nu a făcut cunoștință. De la o tânără nevrotică ce poate furniza acte de identitate false dar de asemenea colaborează și cu poliția în calitate de turnător, până la a observa aspecte ale vieții sale de dinaintea faimei dintr-o perspectivă pe care nu a avut-o până atunci.

Autorul revizitează unele dintre temele sale favorite, precum relația dintre obiectiv și subiectiv, și nevoia acută a oamenilor de companie. Această carte este în mod majoritar despre subiectivitate, și despre cum percepția personală asupra lumii poate fi afectată de factori externi, precum drogurile. În viziunea autorului, deși tot ceea ce i se îmtâmplă unei persoane poate fi doar produsul propriei imaginații, dacă i se întâmplă, este suficient de real, și trebuie tratat ca atare.

Curgeți, lacrimile mele, zise polițistul, este un roman umanist, care pune sub semnul întrebării, rolurile pe care viața ne cere să le îndeplinim, și modul în car aceste roluri afectează mai degrabă în mod negativ posibilitatea noastră de dezvoltare și de a avea conexiuni semnificative cu alte persoane. Spre final ,romanul devine puțin cam sentimental, iar firul logic al evenimentelor nu este respectat intotdeauna de către autor, existând personaje care sunt menționate și care ar putea aduce puțină lumină în ceea ce privește unele evenimente, dar care sunt abandonate pe parcurs.

Această călătorie în mintea creativă a autorului care a transpus povestea pentru cititori oferă o experiență unică ce va îmbogăți propriile noastre percepții asupra lumii și care vor atinge anumite corzi sensibile într-un mod în care doar cele mai bune cărți de ficțiune o pot face. Lacrimile personajelor curg pentru tot ceea ce au pierdut. Ele ne amintesc  să prețuim ceea ce avem.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

DYR Online - Directorul tau web cu transfer de page rank