Café au lait, de Julian Barnes – Recenzie

O culegere de povestiri e oricând bine-venită, iar Café au lait e ca un mix de ingrediente ce compun un bol în care națiunea engleză și cea franceză se contopesc una în cealaltă, surprinzător, extrem de plăcut.

Cele 12 povestioare, deși „nuvele” ar fi un termen mai nimerit, devin interesante pe măsură ce cititorul parcurge treptat lectura, iar dacă la jumătatea antologiei atenția îi este deja acaparată de acestea, până spre finalul cărții observăm o intensificare a calității și a mesajului pe care Julian Barnes vrea să-l transmită, „fabricând” acea impresie că abia la final ai reușit să fii atras de conținut încât să-ți mai dorești cel puțin o carte de același gen.

Deși stilul fiecărei istorioare nu seamănă cu cel folosit anterior sau ulterior în altele, de departe partea cea mai interesantă a volumului mi s-a părut comparația făcută între Irlanda și Franța ori invers. De o seducție aparte s-a bucurat în ochii mei și povestioara intitulată Dragonii, însă, în final, toate oferă o experiență bogată, diferită și diversă, așa încât o lectură continuă nu este deloc obositoare, ba chiar dimpotrivă; acest dinamism chiar incită la intrigi personale. Ultima dintre nuvele, Tunelul este cea care redă o integritate culegerii, vorbind în general despre modul în care scriitorii își folosesc imaginația, cum se simt atunci când ceva din jurul lor devine literatură, justificând astfel, cel puțin parțial, mesajul lui Barnes. Densă și emoționantă, împreună cu prima dintre povești, redă o imagine de ansamblu cărții.

Proza lui Barnes e elegantă și atentă la detalii, când vine vorba de subiectele de natură opozantă dintre cele două națiuni. Slăbiciunile, conflictele și ciocnirile dintre cele două popoare sunt expuse într-o manieră care conferă substanță lucrării prin însăși idee, cu atât mai mult dacă cititorul are câteva cunoștințe de bază în privința celor două mentalități europene.

Umorul nu lipsește nici în această carte, mai ales dacă vorbim de nuvela intitulată Experiment în care un anume individ face cunoștință cu câțiva suprarealiști francezi care îi schimbă viziunea – un izvor „delicios” de citate memorabile, ce caracterizează extrem de fidel modul de viață al englezilor, în cele mai multe dintre cazuri. În continuarea acestei scurte introduceri, cititorul poate alege, desigur, să continue o lectură mai amănunțită în privința suprarealismului francez, fascinant, de altfel.

Pentru cei care cunosc și alte scrieri de-ale lui Barnes, precum Papagalul lui Parrot, vor ști de îndată ce vor pune mâna pe această nouă creație a imaginației sale, că au în față gândurile unui autor cu un gust format.

Varietatea spațiilor în care se petrece acțiunea, a perioadelor istorice diferite și a claselor sociale diverse transformă Café au lait într-o adevărată experiență culturală, iar perspectivele diferite sunt exprimate cu multă claritate.

Deși suferă de o ușoară inconsistență în legătura care există între povestiri, cred că lucrarea lui Julian Barnes iese în evidență, în cele din urmă, prin imaginea pe care o oferă atât cunoscătorilor, cât și a celor neinițiați în istorie asupra unei lumi plină emoție, inteligență și artificii lingvistice pentru iubitori.

Cu toate că tema abordată nu este una dintre cele mai originale, pentru orice cititor înrăit aș putea spune că această carte e o porție relaxantă de lectură care readuce în vizor câteva elemente marcante ale unor popoare cu mare influență pe nenumărate planuri: cultural, social, economic ș.a.m.d. Dacă unii dintre voi decideți să citiți doar o parte din nuvele, vă recomand să o faceți măcar în ordinea în care au fost scrise, căci e posibil să mai prindeți indicii picante care să vă transmită mai mult decât istorioarele în sine.

Acord acestei cărți nota 3 / 5 și o recomand absolut tuturor, indiferent de preferințele de lectură. Deși nu e o carte care necesită o atenție obositoare, este de departe acel gen de antologie literară care readuce din apetitul pentru citit, după o vară care a fost pentru unii răgazul perfect de a parcurge chiar și câteva zeci de volume. După teme filosofice, concepții complexe despre viață și experiențe care au scos din noi capacitatea aceea de meditație profundă, însoțită de nostalgia propriei vieți, e o gură de aer pe care orice fan al literaturii o poate lua.

Astfel, scrierea lui Barnes rămâne în continuare una ușoară, accesibilă majorității claselor de cititori, potrivită chiar și pentru cei mai mici, pasionați de istorie. Deși unii ar putea s-o considere plictisitoare, să privim dincolo de aparenta banalitate a subiectului, care se justifică într-o oarecare măsură și să privim matur în perspectiva unei încercări de a caracteriza două culturi vestice, una prin prisma celeilalte.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

DYR Online - Directorul tau web cu transfer de page rank